Rosiile cu Ethrel, atac la sănătate – ce cumpărăm, de fapt, din pieţe şi supermarket

Pericolul se vinde la kilogram! Aceasta este concluzia la care au ajuns specialiştii în legumicultură, în ceea ce priveşte calitatea roşiilor româneşti.

Deşi mulţi dintre noi suntem tentaţi să credem că roşiile româneşti reprezintă o garanţie a calităţii, realitatea este una complet diferită. Adevărul este la fel de amar ca gustul roşiilor lipsite de orice savoare, prezente pe tarabe sau nelipsite din supermarket-uri.
Productivitatea, mai presus de calitate Deşi cultivate în România, majoritatea roşiilor nu pot fi numite soiuri tradiţional româneşti, fiind  mai degrabă un ‘’cocktail’’ de substanţe chimice, obținute din seminţe hibride. Seminţele hibride sunt obţinute prin selecţii repetate, însă, în acest caz, principalul criteriu de selecţie constă în productivitate, şi nicidecum în calitate. Legumele din supermarket-uri, spre exemplu, care atrag privirea cumpărătorului, prin aspectul impecabil, însă total lipsite de gust, au fost cel mai probabil obţinute din seminţe hibride, ale căror productivitate a a fost realizată doar cu îngrăşământ chimic. Potrivit experţilor în domeniu, legumele din supermarket-uri nu sunt decât resturile pe care alţii le aruncă, iar noi le cumpărăm.
De ce nu mai au gustul de altădată? Soiurile tradiţionale româneşti sunt pe cale de dispariţie, fiind preferate în schimb soiurile hibride, cu o productivitate mai mare, cu o calitate nutritivă inferioară şi lipsite de gust. În prezent, cultivatorii solicită hibrizi de tomate productivi, cu fructe mari, care să depăşească 180 de grame, cu fermitate şi durată mare de păstrare după recoltare, cu o culoare uniformă şi un aspect plăcut. Consumatorii, pe de altă parte, cer tomate gustoase, aromate, zemoase, bogate în substanţe nutritive şi vitamine. Una dintre principalele cauze pentru care tomatele nu mai au gustul de altădată constă în soiul sau hibridul folosit în cultură. În dorinţa lor de a creşte productivitatea, amelioratorii au introdus o genă ce conferă fructului o mai mare durată de păstrare după recoltare. Cu toate acestea, roşia capătă o pulpă tare, fibroasă, însoţită deseori de cep lemnos în interior. Totodată, din dorinţa de a obţine fructe măturate uniform, au fost înlăturate creaţiile ce conţin gena responsabilă cu formarea cloroplastelor – esenţiale pentru fotosinteza şi absorbţia zahărului, ceea ce a dus la scăderea semnificativă a calitaților gustative şi nutriţionale ale fructului. Astfel, prin tehnologia modernă, în care cultura este realizată pe suport inert, iar plantele sunt alimentate cu ‘’perfuzorul’’ la rădăcină, cu substanţe chimice de sinteză, gustul şi aroma roşiilor sunt modificate în totalitate, planta neavând posibilitatea sau libertatea de a prelua din sol elementele nutritive selectate de ea. ‘’Minunea’’ care coace roşiile în mai puţin de 3 zile: Ethrel-ul Maturarea forţată a tomatelor se realizează pe mai multe căi, contribuind la deprecierea aromei şi gustului. O modalitate frecvent întâlnită în rândul cultivatorilor, pentru grăbirea maturării fructelor, constă în folosirea unor substanţe stimulatoare, extrem de periculoase pentru sănătatea omului şi a mediului, printre care cele de tip Ethrel.